Orchestrația reprezintă arta și tehnica distribuirii materialului muzical între diversele instrumente ale orchestrei, în așa fel încât timbrele, registrele, dinamica și combinațiile sonore să pună în valoare ideea muzicală a compozitorului.
Orchestrația nu este un simplu proces de copiere a partiturii pe diferite portative, ci un act artistic conștient, prin care orchestratorul trebuie să cunoască particularitățile fiecărui instrument: ambitusul, timbrul, posibilitățile tehnice și expresive, precum și felul în care acestea se combină pentru a forma culori orchestrale clare și expresive.
N.A. Rimskii Korsakov consideră că principala calitate a unei orchestrații bune este transparența: fiecare voce trebuie să fie inteligibilă, iar ansamblul nu trebuie încărcat inutil cu dublaje sau suprapuneri care îngroașă inutil textura. El atrage atenția asupra necesității de a evita folosirea instrumentelor în registre „neprielnice”, deoarece acestea își pierd frumusețea timbrală sau devin prea stridente.
În concepția sa, orchestrația trebuie să respecte echilibrul dintre orizontală (liniile melodice) și verticală (armonia și acordurile). Distribuția liniilor trebuie să fie „firească”, iar instrumentele trebuie folosite în modul în care timbrul lor caracteristic iese cel mai bine în evidență.
Orchestrația are ca scop întărirea expresivității: o melodie cântată de un anumit instrument capătă o „culoare” afectivă specifică — lirică, strălucitoare, pastorală, tragică, etc.
Alegerea timbrului potrivit este o decizie artistică esențială.
În concluzie, Orchestrația este:
o artă a culorii sonore, o disciplină a clarității și transparenței, o știință a echilibrului timbral și registral,
și un mijloc prin care muzica compozitorului devine „vie”, obținând forma finală în sunet.
- Formator: Mihai Racoviță